Duminică, pe 21 mai, de la ora 20:00, unteatru prezintă premiera spectacolului ”Otrava”, în regia lui Toma Dănilă.
Noua producție, cu Alina Berzunțeanu și Cezar Antal, aduce pentru prima dată pe o scenă din România unul dintre cele mai apreciate texte ale autoarei contemporane Lot Vekemans. „Otrava” spune povestea a doi oameni care s-au iubit și care se regăsesc după mult timp în locul în care s-au despărțit pentru totdeauna de fiul lor.
Haute Culture a căutat să afle de la Toma Dănilă, înainte de premieră, câteva detalii despre acest spectacol.
Care este povestea acestui spectacol? Cum ai ales să te oprești asupra acestui text?
Mă interesează de foarte mult timp dinamica relațiilor de cuplu ulterioară unui moment extrem de traumatizant, sau mai precis cum se schimbă, ce dimensiuni noi capătă relația dintre cei doi o dată ce sunt încercate fortificațiile pe care a fost construită relația lor. În acest caz, dispariția tragică a copilului redimensionează fundamental raporturile dintre acești doi oameni care, indubitabil, s-au iubit extrem de mult și face imposibilă conviețuirea lor post momentului tragic. Întrebările pe care le ridică textul extrem de valoros și puternic al autoarei olandeze Lot Vekemans sunt extrem de valide, nu doar pentru cei care din nefericire au trecut prin experiențe similare, ci și pentru orice tip de încercare prin care doi oameni care se iubesc sunt nevoiti să treacă.
Cum au decurs repetițiile? Cum a fost să lucrezi cu Cezar Antal și Alina Berzunțeanu?
Repetițiile, deși greșit spus repetițiile, ar fi mai bine să spun întâlnirea sau întâlnirile…deci întâlnirea cu Alina și Cezar a fost minunată. Doi actori extrem de talentați, foarte profesioniști, nu puteam să-mi doresc altceva, alți oameni pentru acest text. Două personalități diferite, două caractere diferite, dar care, împreună, s-au armonizat și au pus toată energia și talentul lor în realizarea acestui spectacol.
…actorul din mine e încă viu și așteaptă să fie locuit de sutele de personaje imaginare din mintea mea
Toma Dănilă
Care ar fi ideea cu care ar trebui să rămână cei care vin să vada spectacolul?
Sensul teatrului este de a pune în fața oamenilor oglinda în care, de multe ori, refuzăm să ne uităm. Sper că cei care vor veni la spectcolul “Otrava” să își pună întrebarea extrem de importantă, din punctul meu de vedere: “Oare eu am iubit la fel de mult persoana de lângă mine, pe cât de mult m-a iubit ea/el?”
Cum a fost pentru tine trecerea de la actorie la regie? Cum simți că te influențează acum experiența în actorie în munca de regizor?
Trecerea a fost bruscă și cu puține regrete. Ca actor, în fiecare seară în care mă urcam pe scenă dăruiam energie și bucurie celor din sală. Acum, ca regizor, în fiecare zi de întâlnire cu actorii încerc să fac același transfer, să le dau sens și încredere că ceea ce fac pe scenă poate să conteze cu adevărat în mințile și sufletele spectatorilor.
În calitate de actor, te vom vedea, în viitorul apropiat, în proiecte noi?
Undeva, actorul din mine e încă viu și așteaptă să fie locuit de sutele de personaje imaginare din mintea mea. Așa că încă îi mai dau o șansă, nu știu unde și nu știu când, dar e posibil.
FOTO: Pascal Pamfil
