În fiecare an, ultima lună de vară aduce sărbătoarea filmului românesc. Orașul Iași devine capitala actorilor și a filmelor care au scris sau scriu istorie. Sărbătoarea se numește simplu: Serile Filmului Românesc. Nu lăsați titlul să vă inducă în eroare, pentru că atât cât ține festivalulul sunt evenimente care îmbracă orașul pe tot parcursul zilei, iar la lăsarea serii, având pe fundal impozantul Hotel Unirea, toată lumea se strânge în piață pentru proiecțiile în aer liber și înâlnirile memorabile cu personalitățile filmului românesc.
Revista Haute Culture este onorată să susțină filmul românesc și artiștii săi, iar locul unde-i celebrăm împreună este la Iași, la Serile Filmului Românesc, între 9 – 13 august.
Gala de deschidere a festivalului va avea loc pe 9 august, de la ora 19.30, în punctul 0 al Iașului – Piața Unirii. Corina Chiriac va urca pe scena amplasată în aer liber pentru un concert extraordinar, moment în care va fi recompensată cu Premiul de excelență SFR 14.
În continuare, pe marele ecran va rula filmul „Cursa” (regia Mircea Daneliuc), în onoarea actriței Tora Vasilescu.
Tora Vasilescu, căreia îi va fi dedicată ediția de anul acesta, este cunoscută pentru cariera impresionantă din teatru și film și este considerată o actriță de referință în industria artistică românească. Spectatorii o vor putea vedea pe marele ecran în numeroase roluri remarcabile: „Cursa” (regia Mircea Daneliuc), 1975, „Sosesc păsările călătoare” (regia Geo Saizescu), 1984, „Cuibul de viespi” (regia Horea Popescu), 1987, „Șobolanii roșii” (regia Florin Codre), 1991, „Occident” (regia Cristian Mungiu), 2002.
În semn de recunoștință pentru întreaga carieră și viața dedicată filmului și teatrului, actrița Tora Vasilescu va primi Premiul Serile Filmului Românesc.
Despre cum a evoluat SFR și cum se pregătește ediția care începe miercuri, Haute Culture a stat de vorbă cu Andrei Giurgia, director festivalului.
Cum ai descrie SFR pentru cineva care nu a luat contact cu festivalul până acum?
SFR este un festival născut dintr-o singură dorință, singura dorință care a persistat până în prezent: aceea de a promova filmul românesc de calitate. Pentru cineva care nu a luat contact cu SFR-ul până acum, i-aș spune că este un festival care nu face rabat de la calitate, este un festival care a crescut de la an la an. Iată, am ajuns la ediția cu numărul 14. Este un festival extrem de plăcut privirii, referindu-mă la conținutul pe care îl oferă. Acest eveniment facilitează publicului spectactor să interacționeze cu actorii, regizorii, scenariștii și cu toți cei implicați în spatele unei producții cinematografice. De asemenea, a generat o dorință pentru cineaști de a fi prezenți an de an cu operele lor în cadrul a ceea ce noi construim în decursul unui întreg an.
E un festival prietenos, care nu a fost conceput sau organizat în scopuri profitabile. Acest eveniment este modelat cu o adâncă răspundere și responsabilitate, cu drag față de actori și față de cei care creionează și realizează un act artistic-cultural. Este un festival care și-a păstrat caracterul responsabil de-a lungul celor paisprezece ani de existență, și sunt convins că lucrul acesta se va întâmpla și de acum încolo. Menirea sa este să aducă în sala de cinema diferite categorii de public, de diferite vârste, să urmărească filme și apoi să le comenteze cu cei care au făcut producțiile respective. Personal cred că SFR este un festival care, odată descoperit, își lasă amprenta dorinței de a reveni la evenimentele și edițiile viitoare. În esență, ceea ce ne străduim să realizăm este să conturăm un cadru și să creăm o atmosferă plăcută în care să celebrăm arta cinematografică românească.
De ce Iași ? Cum ați ajuns să duceți spiritul SFR și în alte orașe?
Iași, foarte simplu, pentru că aici ne-am născut, aici eram studenți când s-a născut acest proiect în 2010, pe vremea când urmam cursurile de Jurnalism. E un brand al orașului, asta nu o spunem noi, o spun cei mai în măsură. Practic, de-a lungul celor treisprezece ani în care ne-am dedicat cu pasiune și determinare acestui eveniment, el a dobândit organic această calitate. Acest lucru s-a întâmplat în mod firesc, întrucât diferite comunități, diferite administrații au văzut că lucrăm cu actori, cu artiști, că ne facem treaba foarte bine, chiar dacă lucrul acesta se întâmplă în timpul nostru liber. Am primit propuneri, am primit oferte de a duce filmul românesc și în alte orașe, astfel s-a născut Caravana SFR. De câțiva ani buni, această caravană ajunge în diverse localități și comunități, precum prietenii de la Open Camp Vaslui sau, mai recent, am stabilit o relație foarte frumoasă, profesională cu cei din Râmnicu Sărat.
Caravana SFR ajunge și în alte orașe, unde noi suntem chemați, iar pe lângă Caravana SFR sunt și alte festivaluri pe care noi ni le-am creionat, pe care le-am pus pe hârtie. Unele dintre ele sunt realizate în întregime de noi, de la început până la sfârșit, și cred că toate aceste inițiative se datorează în mod direct influenței SFR-ului. Deoarece colaborând cu actori, cu artiști, lucrând cu filme, am primit aceste propuneri, de a face. Uite, cum se întâmplă la Feldioara, un festival într-o cetate. Acestea sunt daruri pe care le oferim publicului cinefil, prin filme, dar și prin întâlniri. Cum se întâmplă, iată, poate Festivalul de Psihanaliză și Film, pe care îl organizăm împreună cu Irina Margareta Nistor, sau Festivalul Ion Dichiseanu, pe care îl facem de doi ani de zile la Adjud. Toate aceste lucruri au ca fundament Festivalul de Film Românesc de la Iași și noi, peste tot unde mergem spunem acest lucru. Fie că vorbim, poate, de proiecte de trei zile sau de proiecte care se întind pe o jumătate de an, cum a fost Centenarul Încoronării Regelui Ferdinant I și a Reginei Maria, unde am încercat să mergem pe traseul și pe urmele familiei regale în România Întregită. Toate aceste evenimente, toate aceste proiecte au la bază ce am clădit noi în paisprezece ani, la Iași.
De ce un festival de film și de ce unul dedicat filmului românesc?
Pentru că filmul românesc are nevoie să fie văzut în continuare de public, are nevoie să fie văzut de spectatori, trebuie văzut pe ecran mare. S-a investit foarte mult în partea tehnică, atunci când vorbim de producția unui film, au apărut spații, foarte multe săli în care filmul românesc se poate auzi și se poate vedea la calitatea la care el a fost făcut. Am ales să creăm un festival prin care să sărbătorim filmul românesc, pentru că și cei care fac filme au nevoie de prezența publicului, au nevoie de întrebări, au nevoie de dialog, poate sunt spectatori care văd în altă cheie ceea ce au făcut, și atunci ia acest schimb important și constructiv, de ambele părți. Și, pentru simplul fapt că nu trebuie să uităm cine a făcut filmul românesc, cine îl face în acest moment și cum se pregătește următoarea generație. Cred că filmul românesc are și foarte multe părți bune, recunoscute pe plan internațional și pe plan național, are și părți mai puțin bune, recunoaștem. Încercăm să le explicăm, nu trebuie neapărat de evitat, încercăm să creionăm, și să creăm un dialog, pentru a afla de ce s-a făcut un film așa în perioada comunistă, de ce s-au pus anumite cadre, de ce a trebuit să apară x în ipostaza respectivă și cred că un spațiu al dialogului e binevenit, atât pentru spectatori, cât și pentru creatorii de cinema.
Câți oameni sunt implicați în pregătirea unei ediții ? Și cât de mult s-a schimbat echipa de la început și până acum?
Festivalul s-a născut în 2010, de atunci și până în prezent, mai suntem doar două persoane de la începuturile festivalului: eu și Corina. Festivalul s-a schimbat foarte mult, pentru că de la o ediție la alta vin colegi noi, sunt și colegi care sunt alături de noi de șase-șapte ani și continuitatea din acest punct de vedere, la fel, e foarte importantă. Aș putea spune că pe parcursul unui an lucrează în jur de 10-15 persoane, atunci când ne apropiem de festival e clar că avem nevoie de mai multe persoane, de mai multă forță de muncă, și atunci echipa ajunge până la 30 de colegi. Avem și voluntarii, care sunt alături de noi și sunt imaginea festivalului și, de peste șapte ani, ne ajută în realizarea și în susținerea festivalului. Practic, ei sunt interfața festivalului, cu invitații, cu publicul și cu cei care doresc să vadă filme, să vadă filme românești, aici vorbim de un număr cuprins între 60-70 de persoane.
Per total, aș putea spune că la festival, la o ediție, atunci când ea se întâmplă fizic, efectiv, lucrează aproximativ 100 de persoane, e un număr mare, pentru ceea ce putem noi în acest moment. Și apropo de acest lucru, fiecare ediție, de la an la an, a adus noi provocări prin echipe, prin voluntari, prin colegi noi, care s-au dedicat și fac acest lucru în continuare, cu simț de răspundere pentru filmul românesc.
Cum a evoluat festivalul de la prima ediție, până la cea din 2023?
A evoluat mult, a evoluat organic, a evoluat constructiv, a evoluat calitativ, dar și cantitativ. Am început cu trei invitați, cu trei seri, cu trei filme, și iată, suntem în anul 2023 și vorbim de peste 60 de invitați, peste 40 de evenimente, peste șapte spații de proiecții, în care se întâmplă evenimente. Așadar, el a crescut organic și a crescut în funcție de disponibilitățile și în funcție de posibilitățile pe care acest festival le-a avut de-a lungul anilor. Acest aspect se referă la partenerii care s-au implicat, la autoritățile locale care într-un an se implică, în alt an nu se implic. Cu toate acestea, în ultimii șapte-opt ani, aceasta nu mai reprezintă o problemă, deoarece autoritățile locale au fost constant alături de noi. Legat de acest lucru, aș putea spune că festivalul a evoluat și din punct de vedere al imaginii, pentru că grafica, promovarea e făcută de noi, eram studenți când am început să promovăm festivalul.
Am crescut, au crescut și colegii, au venit noi colegi care și-au adus aportul și amprenta asupra festivalului. Eu cred că am crescut așa de la an la an, etapă cu etapă, am ars toate treptele și toate obstacolele. Mai avem obstacole și în continuare, nu zic nu, dar cred că acest lucru ne-a unit și ne-a adus în acest punct în care noi nu putem renunța la SFR, adică orice am face pe parcursul unui an, mă refer aici la evenimentele culturale organizate sau produse de Asociația Artis, toate acestea s-au născut datorită acestui festival și în punctul nostru central, în fiecare an este Festivalul Serile Filmului Românesc. Se întâmplă, poate, ca după o ediție să fie colegi care pleacă, care părăsesc echipa, dar încercăm să ne repliem, încercăm să vedem, poate unde am greșit sau ce trebuie să îmbunătățim ca lucrurile să funcționeze. și cred că există o karma specială deasupra acestui festival, astfel că indiferent de ce s-ar fi întâmplat într-o ediție sau poate că lucrurile nu au funcționat așa cum ne-am fi dorit noi, acestea fiind cunoscute doar de noi, din interior, se ivește imediat și o parte pozitivă, iar lucrurile se aliniază în cadrul festivalului.
Așadar, festivalul aici a evoluat, însă un lucru a rămas neschimbat, și anume că atâta timp cât eu voi face parte din echipă și voi coordona acest festival, nu vom face nicio concesie în ceea ce privește calitatea. Mereu vom pune accentul pe realizarea lucrurilor cu conștiinciozitate și respectul față de actori, precum și față de toate generațiile care au creat un moment artistic. E vorba de respect, cum spuneam, responsabilitate și educație. Întrucât am încercat, și cred că am reușit, să facem prin acest festival, educație cinematografică. Din acest punct de vedere, cred că am evoluat foarte mult și așa cum spuneam, atâta timp cât voi fi aici, cu, și în SFR, cu ai mei colegi, niciodată nu vom face rabat de la aceste puncte. E clar, cred, că atunci când spui SFR, spui un act cultural responsabil, făcut minuțios, făcut cu simț de răspundere.
De unde vine inspirația pentru alcătuirea programului și cum alegeți personalitatea pe care să o puneți în centrul unei ediții?
Orice ne poate ajuta să terminăm programul unei ediții. Nu știu, căutăm să vedem poate ce filme aniversează un anumit număr de ani de când au fost lansate. Legat de invitatul special, la fel, încercăm să vedem anumite personalități, anumite momente, anumite etape, anumite vârste pe care le împlinesc aceștia și să îi (re)aducem în atenția publicului. E un amplu proces, pentru că stăm în fiecare an să ne gândim pe cine am putea sărbători.
Cine ar putea veni la Iași? Anul acesta, pentru prima dată în istoria festivalului, se întâmplă să aniversăm, să sărbătorim o doamnă, e vorba de actrița Tora Vasilescu. La program ne ajută și Irina-Margareta Nistor, și colegii vin cu propuneri, cu idei, cu lucruri pe care le observă de-a lungul anului. Și cred că toate celelalte evenimente pe care le creăm în jurul filmului românesc vin din această dorință de a aduce ceva nou în festival. Poate aduce și alte categorii de public, pentru că, iată, în ultimii ani am avut și spectacole de teatru și concerte, sunt și întâlniri, dezbateri, lansări de carte, recitaluri.
Toate aceste lucruri sunt inspirate și date de tot ceea ce ne înconjoară, de colegi, de posibili invitați, și chiar, uneori de prietenii festivalului – mă refer aici la actori. Aceștia ne oferă sugestii și orice sfat îl primim e benefic, pentru că doar așa putem crește, împreună. Așadar, e o inspirație colectivă, aș putea spune, e o mare provocare să faci programul unui festival, să ai în vedere toate spațiile, orele de proiecție, totul cumulat cu posibilitatea și zilele în care invitații de la filmul respectiv, pe care vrei să-i aduci, pot veni la Iași. E o întreagă nebunie. E un lucru care cred că mănâncă cam cinci-șase luni din economia unui festival, ca să poți să le faci așa cum trebuie și e o mare provocare, dar iată că toate aceste provocări aduc la produsul finit, ce înseamnă o ediție de festival.
Care sunt reacțiile din partea publicului, care ți-au rămas în minte?
Sunt foarte multe sesiuni de întrebări și răspunsuri care se lasă cu multe minute, chiar cu ore întregi de discuții. Public care aplaudă, public care știe să râdă atunci când trebuie, la o glumă bună, sunt reacții pe care le-am observat în timp, și mă bucur atunci când văd că publicul spectator a fost foarte atent și pune întrebări deștepte invitaților. Aceștia poate nu se așteaptă, chiar, de exemplu, anul trecut, actorul Alexandru Papadopol spunea că, după vizionarea filmului Balaur, a avut parte de o sesiune Q&A extrem de intensă și prelungită, care a depășit o oră, aducând în discuție o multitudine de idei pe care nici măcar ei nu le anticipaseră, și abordând numeroase teme interesante. A fost așa, ca o terapie a momentului respectiv, pe mine mă incită, să spun așa, când văd că publicul e mulțumit, când zâmbește, când intră pe ușa festivalului cu zâmbetul pe buze. Secretul depinde foarte mult și de subiectul filmului respectiv și sunt multe momente când ei ne mulțumesc, fie față în față, fie prin intermediul mijloacelor de comunicare și aceste reacții ne ajută să mergem mai departe.
Ce actori ați regăsit altfel decât v-ați fi așteptat?
Da, au fost situații și situații. Poate se întâmplă ca pe un actor să-l vezi doar la televizor, în filme sau pe marele ecrane la cinema sau în anumite spectacole de teatru, să n-ai un dialog și după ce părăsește scena. La festival s-au întâmplat astfel de momente, având în vedere că unii invitați petrec și 6 zile alături de noi, să-i cunoaștem mai bine.
Vreau să spun că majoritatea celor invitați și celor cu care am păstrat legătura sunt persoane cu totul și cu totul aparte, persoane speciale, care știu să facă diferența dintre un personaj și omul, de exemplu, Marcel Iureș, omul George Mihăiță sau omul Mircea Diaconu. N-aș putea face diferențieri, pentru că pe toți i-am regăsit într-o cheie foarte, foarte frumoasă, o cheie pozitivă. Sunt oameni ca și noi, numai că sunt înzestrați cu un talent aparte. Nu am avut nicio surpriză neplăcută, ci doar experiențe plăcute și momente inedite pe care le-am împărtășit împreună cu ei.
Care sunt cele mai neobișnuite cerințe primite de la invitații din festival?
Nu au fost așa, foarte multe cerințe, poate doar într-un anumit an, un invitat, și n-am să dau numele aici, nu i-a plăcut șamponul pe care îl avea la hotel, și atunci a trimis o voluntar să îi cumpere un alt tip de șampon. Un invitat, la un moment dat a cerut să i se cumpere o pereche de șosete. Cine știe ce s-a întâmplat între timp? Poate nu mai avea sau poate le-a uitat acasă. În rest, pe noi ne amuză aceste lucruri, cei care se panichează repede, sunt voluntarii, care au grijă de invitați și imediat ne anunță : Uitați ce mi-a zis invitatul X ! sau Ce trebuie făcut ? Mai sunt momente când unii invitați pierd avionul, de exemplu, și atunci trebuie să știm cum să gestionăm această situație. Dar cerințe cu totul și cu totul aparte, n-au fost până acum. Adică nu suntem la un nivel, să spunem, de exemplu, să aducem nu știu ce star internațional, pentru că acolo e clar că se discutat în alți termeni, am încercat într-un an, dar nu ne-a reușit să ducem la bun sfârșit această idee.
Dar poate la un moment dat o să aducem și un actor internațional care a colaborat cu cineaști din România și atunci cu siguranță vor fi alte cerințe sau alte lucruri pe care va trebui să le îndeplinim ca invitatul respectiv să se simtă așa cum el și-ar dori. Dar, nu, n-am avut cerințe cu totul și cu totul aparte.
Care au fost personalitățile care au fost primite cel mai bine de publicul SFR?
Toate, publicul din Iași când vine la film sau când merge la teatru nu face diferență, dar legat de film aș putea să povestesc, pentru că am văzut cum publicul a crescut, cum publicul s-a schimbat de-a lungul celor paisprezece ani. Toate numele importante pe care le aducem an de an la festival sunt primite bine, sunt aplaudate, lumea face fotografii, autografe, semnează cărți, și chiar cu unii dintre spectatori, cei mai îndrăzneți, se stabilesc relații de prietenie cu o parte dintre invitați, pentru că păstrează legătura și după festival. Cred că și asta le place actorilor, invitaților din festival, că sunt apreciați, sunt aplaudați, sunt iubiți, sunt respectați, aici, la Iași.
Care sunt filmele care au marcat istoria festivalului?
Aș putea spune toate, dar au fost câteva momente importante, cum ar fi, de exemplu, momentul în care noi am organizat proiecția de gală a filmului Reconstituirea, un film în regia lui Lucian Pintilie, film interzis în perioada în care el a fost lansatșia reapărut imediat după Revoluție. Mă refer aici la ediția a 6-a, în 2015 a fost proiecția de gală a filmului Reconstituirea, când ediția a fost dedicată domnului George Mihăiță. Au fost alături de noi și Ileana Popovici și regretatul Vladimir Găitan. Un alt film care aș putea spune că a marcat istoria acestui festival au fost 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, filmul regizorului ieșean, Cristian Mungiu, atunci când s-au împlinit 10 ani de când a câștigat palme d’or-ul, noi l-am sărbătorit la Iași, într-o ediție pe care i-am dedicat-o.
Țin minte că această aniversare a avut loc la Cinema Ateneu, sală de 240 de locuri și afară mai erau încă pe atâtea persoane care nu au putut intra în sală să vadă filmul, a fost o reacție cu totul și cu totul aparte. Sunt foarte multe astfel de momente. Poate momentul în care am revăzut Moromeții împreună cu Victor Rebenciuc, cu Stere Gulea și printr-o intervenție telefonică a regretatei Luminița Gheorghiu, o mare actriță la care am ținut și ținem în continuare foarte mult, care, din păcate, ne-a părăsit.
Sau… Florin Piersic este un film din cap până în picioare și îmi aduc aminte cu mare drag de ediția a X-a, când l-am sărbătorit aici, la Iași, a fost cu totul și cu totul aparte. Filmul Luca, regia lui Horațiu Mălăele, care a avut premiera mondială aici la SFR, în ediția pe care pe care i-am dedicat-o și multe altele, foarte multe filme românești vechi din diferite perioade, care au fost sărbătorite sau aniversate. De exemplu, anul acesta avem o proiecție specială a filmului Pădurea Spânzuraților, pentru că se împlinesc 100 de ani de la nașterea regizorului Liviu Ciulei. Practic marcăm Centenarul Liviu Ciulei prin această proiecție aniversară, Pădurea Spânzuraților, în prezența actriței Mariana Mihuț, o actriță colosală pe care o puteți vedea în distribuția acestui film sau, de ce nu. filmele care au rămas nemuritoare pentru care și Walt Disney a fost invidios și l-a invidiat pe Ion Popescu Gopo. Așadar, iată, acestea sunt o parte mică din momentele importante și filmele care, poate, au marcat istoria acestui festival și o vor face în continuare.
Care este cea mai frumoasă amintire din edițiile de până acum?
Sunt multe, foarte multe amintiri și nopți, discuțiile petrecute cu actorul Florin Piersic, sfaturile și comentariile pe care le-am avut alături cu Marcel Iureș, impulsurile oferite de George Mihăiță, de exemplu, sau discuțiile interminabile cu privire la noul cinema românesc pe care le purtam, fie cu domnul Șerban Marinescu sau cu domnul Laurențiu Damian, persoane foarte apropiate festivalului nostru.
La fel, n-aș putea să fac așa un motto, dar cred că fiecare ediție a avut momente frumoase, momente cu care să rămâi în suflet. Mi-aduc aminte când eram cred că la ediția a 4-a sau a 5-a, când am reușit să facem o reuniune de clasă a liceenilor cu Ștefan Bănică Junior, Oana Sîrbu, Mihai Constantin și mulți alții din distribuția acestor filme care au marcat, și în continuare fac acest lucru, generații și generații. Cred că întreg festivalul dintr-o ediție e un moment plăcut și nu prea poți să faci așa diferențiere între ele.
Ce se va întâmpla la SFR 2023?
La ediția de anul acesta avem mai multe premiere, e pentru prima dată când aniversăm o doamnă, până acum am avut doar actori și regizori. Așadar, în 2023, la SFR 14, cea pe care o vom aniversa și o vom sărbători este actrița Tora Vasilescu cu o carieră impresionantă, atât în film, cât și în teatru. Peste 50 de filme, zeci de roluri în teatru. Mă bucur tare mult că a acceptat invitația noastră, să vină să se întâlnească cu publicul cinefil din Iași, cu cei cu care a colaborat de-a lungul timpului. SFR 14 aduce și trei premii de excelență: doamna Corina Chiriac, care va fi prezentă în deschiderea ediției de anul acesta cu un recital de excepție, scriitoarea Nora Iuga, prezentă în festival cuu un film documentar despre ea, dar și cu o lansare de carte, o vârstă foarte frumoasă pe care o marcăm și sărbătorim la SFR, printr-un premiu de excelență și doamna Mariana Mihuț, care vine în cadrul centenarului Liviu Ciulei, să povestim despre această mare personalitate, dar și despre activitatea domniei sale într-o proiecție specială a filmului Pădurea Spânzuraților.
Ediția de anul acesta aduce lansări de carte, cum spuneam Nora Iuga, Zâmbete Cinema, o carte care prezintă viața și etapele importante ale Irinei Margareta Nistor, un concert cu totul și cu totul aparte, susținut de DJ-ul ieșean, Sorin Lupașcu, s-a făcut un film documentar despre activitatea sa din anii 70’, 80’, 90’, e recunoscut prin faptul că punea muzică în stațiunea Costinești, face și acest lucru în continuare, doar muzică de pe vinil. Așadar, va fi un moment cu totul și cu totul aparte și în ediția de anul acesta cele mai noi filme care vor fi lansate abia în toamnă în cinematografe, fie că vorbim de avanpremiere, fie că vorbim de premiere. Ediția de anul acesta mai aduce și aniversarea celor 100 de ani de la nașterea inegalabilului Ion Popescu Gopo, printr-o serie de evenimente, o expoziție de fotografie inedită, vizionarea de scurtmetraje, lungmetraje împreună cu cei cu care Ion Popescu Gopo a lucrat sau cei care duc mai departe toată această moștenire artistică pe care el a lăsat-o, e o ediție care are de toate. De la filme, expoziții, lansări de carte, concerte, întâlniri memorabile, aniversări ale unor filme. Iată cum e de exemplu, E pericoloso sporgersi, 30 de ani de la lansare, un o proiecție în prezența echipei și bineînțeles, a regizorului Nae Caranfil.
Cum simți că te-a influențat perioada în care ai lucrat pentru acest eveniment?
Nici nu simt acest lucru. Putem spune că lucrăm pe tot parcursul anului, la festival sunt etape și etape, atunci când poate ajungem cu puterile într-un anumit punct și ai nevoie de o mică pauză, însă toate discuțiile, toată planificarea, toată schița de program pe care încercăm să o facem și conținutul unei ediții ne duce spre a uita de oboseală. De faptul că, poate, unii parteneri au renunțat pe parcurs să te mai ajute. Cert e că noi știm că la final, atunci când vom termina o ediție, toată lumea va fi bucuroasă, spectatorii câștigați, pentru că au văzut filme, pentru că au purtat dialoguri cu invitații noștri, cei pe care i-am invitat au fost aplaudați și s-au simțit respectați.
Lucrul acesta se întâmplă an de an și cred că este o influență pozitivă, aș putea spune, pentru că suntem cu gândul la filmul românesc, la faptul că respectăm artiștii din toate generațiile și uneori uităm și de oboseală. Uităm și de nopți nedormite și de faptul că se întâmplă ca multe lucruri să aibă loc atunci pe ultima sută de metri, pentru că doar cine nu lucrează și cine nu organizează un eveniment, indiferent de anvergura lui, nu știe prin ce trece un organizator.
Ce înseamnă luxul pentru tine?
Uite, luxul pentru mine poate să însemne să reușesc să dorm două ore în plus. După o zi și o noapte în care am lucrat intens la festival sau la alte proiecte pe care le organizează sau le produce Asociația Artis. Luxul pentru mine, uneori este să am timp să citesc o carte sau să ascult un album cu muzică. Luxul pentru mine e uneori și unele ore pe care le petrec cu familia, pentru că se întâmplă să mă împart în mai multe proiecte, mai multe evenimente și atunci să neglijez puțin familia, dar nu o fac fără un scop nobil, ca să spun așa, tot partea culturală e alături de noi și pentru a crea și creiona evenimente pentru publicul larg și pentru a ajuta generațiile care vin din urmă. Toate aceste lucruri se fac și cu acest scop, și cred că luxul ar mai însemna pentru mine, ca la următoarea ediție, să avem banii de care acest festival are nevoie, ca să nu mai stăm cu frică, că poate nu ne ajunge bugetul, și să nu fim nevoiți să ne punem întrebarea cum gestionăm situația X. Acesta este un lux la care încă visăm și sperăm să ajungem în cel mai cel mai scurt timp.
