6 mai 2023 intră în istorie drept ziua încoronării unui nou rege al Regatului Unit al Marii Britanii. La ceremonia condusă de arhiepiscopul de Canterbury, liderul mondial al Bisericii Anglicane, au fost invitați membri ai familiei regale, reprezentanți oficiali din peste 200 de state, precum și personalități politice, militare sau ale societății civile.
Charles al III-lea a devenit rege, oficial, în momentul în care arhiepiscopul de Cantebury i-a așezat pe cap coroana din aur a sfântului Edward, grea de 2,25 kg. Din România, un reporter TVR a reușit să-i ”smulgă” o declarație omului care a făcut gestul simbolic prin care Charles al III-lea a devenit rege. Momentul are propria lui poveste, la fel cum au multe dintre imaginile care trăiesc în ecranele televizorului pentru câteva minute. Uneori, pregătirile pentru un live presupune zile, săptămâni, luni sau chiar ani…dacă luăm în calcul și studiile sau exercițiile ”la perete” (care nu se văd sau aud public niciodată), pe care le presupune munca unui jurnalist pregătit pentru live.
Vlad Ungar lucrează în televiziune din 2014 (Antena 3, Digi24 şi TVR), iar anul trecut transmitea funeraliile Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. La fel a făcut și la funeraliile Regelui Mihai, în 2017. Acum a transmis de la o încoronare. Una pe care fiecare jurnalist prezent a avut ocazia să o surprindă și prin poveștile care se construiesc în paralel cu un eveniment de talie mondială. Așa cum este și povestea arhiepiscopul de Canterbury, un om discret, surprins grație unui fler jurnalistic aparte. Pornind de la această exclusivitate obținută pentru postul public, revista Haute Culture a căutat să afle cu ajutorul lui Vlad Ungar detalii ale poveștilor care se țes în spatele încoronării.
Cum au fost pregătite transmisiunile voastre de la încoronare? Ce a presupus documentarea și pregătirea weekendului regal?
Am început să pregătim deplasarea la Londra pentru încoronarea regelui Charles al III-lea încă din luna ianuarie. Mii de jurnaliști din toată lumea au transmis în această perioada din capitala Marii Britanii, așa că pentru a ne asigura că vom avea cazare și bilete de avion a fost nevoie să le rezervăm cu 4 luni înainte. O provocare a fost și faptul ca în multe locații de filmare, ca măsură de securitate, nu se putea folosi trepiedul. Am știut asta din timp, așa că operatorul a luat o cameră de filmat mai mică, cu care s-a putut strecura mai ușor prin mulțime și în zonele importante. A fost un efort uriaș să filmeze “din mâna”, cum se spune în meseria noastră, zile la rând. Asta din punct de vedere logistic. Jurnalistic, am început să mă pregătesc pentru încoronare încă după ce am revenit de la funeraliile reginei Elisabeta a II-a.
Am încercat să stau de vorbă cu cât mai multe persoane care l-au cunoscut pe regele Charles al III-lea și au interacționat direct cu el.
Am citit biografii regale, am parcurs de foarte multe ori desfășurătorul încoronării in momentul in care a fost făcut public pentru a sti ce momente sa punctez in transmisiuni si am citit despre toată simbolistica și toate traditiile ce sunt respectate la o astfel de procesiune. Am urmărit filmarea cu încoronarea reginei Elisabeta a II-a și multe alte transmisii de la BBC ale unor evenimente mari cum au fost funeraliile printului Filip, ale Reginei sau ale Prințesei Diana.
M-a interesat foarte mult echilibrul dintre sunet și imagine – dintre comentariu și materialul filmat ce rulează pe ecran. Am căutat să observ care sunt acele momente în care trebuie să lași imaginile să vorbească și când e nevoie de comentariu.
Cum ai găsit Londra? S-a simțit o atmosferă de sărbătoare sau a fost mai mult una concentrată la TV?
A fost o atmosfera extraordinara pe străzi, multă bucurie și speranță. În ziua în care a avut loc Marele Prânz al Încoronării, filmam la Windsor și am găsit un cartier în care oamenii sărbătoreau pe stradă, scoseseră mesele în fața caselor. Mi s-a părut extraordinar. Era atât bucurie. În ziua încoronării totul a părut un basm.
Cum ai găsit persoanele cu povești surprinzătoare pentru interviuri și cum au decurs discuțiile cu ele?
În deplasările externe, mai ales la evenimentele mari, încerc ca pentru câteva zeci de minute să mă plimb singur și să interacționez cu oamenii fără camera de filmat. Am nevoie de asta pentru a înțelege care e emoția, ce vreau să transmit mai departe în liveurile mele. Pe ofițerul de poliție din Alba, care lucrează la Londra, l-am descoperit în fața Palatului Buckingham după o transmisiune. Ne-a auzit el vorbind în limba română. De multe ori, simți ca reporter că personajele îți ies în cale.
Cum ai ajuns să vorbești cu arhiepiscopul de Canterbury, omul care a pus corona pe capul noului rege?
Știam pe ce ieșire vor pleca din Abatia Westminster invitații la finalul slujbei. Am stat acolo și am făcut mai multe interviuri cu persoane care s-au aflat în lăcașul de cult în timpul ceremoniei.
A apărut la un moment dat arhiepiscopul de Canterbury, am început să îi adresez întrebări și el a răspuns. Totul a fost natural si firesc. Mi-a răspuns că regele a fost calm și relaxat în timpul slujbei. O lume întreagă s-a întrebat cum s-a simțit regele atunci când arhiepiscopul i-a asezat coroana, mi s-a părut o șansă unică să pot sta de vorbă chiar cu omul care i-a pus coroana pe cap.
Cum au arătat zilele tale în afara transmisiunilor în direct?
În deplasări, zilele mele încep devreme, pe la 06:30. Sunt de fapt zilele obișnuite din viața mea de reporter. Mă trezeam, citeam știrile internaționale, presa britanică, stabileam unghiurile de abordare cu editorul coordonator, iar apoi aveam transmisiuni în direct, interviuri și filmări pentru știri și reportaje. Ziua se încheia aproape de ora 21:00, când îmi structuram în minte ce se va întâmpla a doua zi.
Când aveam timp liber ma plimbam pe străzi, ca să simt atmosfera, locul.
Acum că ai transmis o încoronare în direct, ce alt obiectiv profesional ți-ai fixat?
Nu vorbesc niciodată despre următorul subiect sau eveniment. Cred că nu face bine ca un reporter să se gândească – cum ar fi dacă s-ar întâmpla ceva ca eu să fiu acolo. Dacă se întâmplă, mergem și transmitem.
Îți mai amintești primul live la TV? Cât de mult simți că s-a schimbat Vlad Ungar de atunci și până azi?
Prima transmisiune în direct a fost prin telefon în timpul crizei refugiaților din 2015. Eram în Ungaria, lângă o tabăra de refugiati, și s-au luat la bătaie cu forțele de ordine. Țin minte că erau autocare cu polițiști și jandarmi și se arunca cu pietre. Colegii din redacție m-au sunat și mi-au spus – intri prin telefon. Senzația aceea când auzi vocea prezentatorului care îți face legătura e extraordinară.Prezentatoare a spus: colegul meu Vlad Ungar are mai multe detalii. Se lasă apoi o liniște absolută pe care trebuie să o umpli. Am vorbit și le-am spus povestea.
Primul live la TVR a fost de la o eclipsă. Eram în fața Observatorului astronomic, am simțit că sunt doar eu și camera de filmat și că în acele secunde trebuie să controlez totul: dicție, respirație, discurs. A fost bine.
Care sunt lecțiile pe care le-ai prins din teren și pe care crezi că ar trebui să le știe și alții care vor să-ți calce pe urme?
Să fiu calm orice s-ar întâmpla, să stau de vorbă cu oamenii atunci când sunt la filmare și să aflu cât mai multe informații. Să adresez orice întrebare, pentru că nu există întrebări greșite și să nu mă dau bătut. Niciodată! Cred că ăsta e secretul…
