Puține idei venite din partea unor artiști români contemporani au ecouri atât de rapid în întreaga lume. Dar nici nu ar putea să fie altfel atunci când cercetarea se întâlnește armonios cu arta, cu mult înaintea vremurilor, generând o expoziție care „este o poartă spre lumea interioară de dincolo, o lume aparent fără viață, dar care are potențialul să răspundă emoțiilor noastre și vieții de la cele mai înalte nivele ale conștiinței”.
Am intrat în poveste cu doar o zi înainte de ceea ce credeam că ar fi ultima șansa de a descoperi, la Galateca, expoziția „MAIA IN FOCUS. A Non-Verbal Chat for Real-time Human-AI Interaction”, inclusă în Anuala de artă și știință Neo Art Connect (NAC 2024).
Acum, când scriu aceste rânduri, am aflat că succesul expoziției a condus la prelungirea perioadei de vizitare cu încă o săptămână. O șansă pentru toți cei care vor să se lase inspirați și fascinați să intre, la rândul lor, în povestea din mijlocul Bucureștiului.
Creat de Prof. Dr. Marius Leordeanu, care activează în cadrul Departamentului de Calculatoare din Universitatea “Politehnica” din Bucuresti (UPB) și este Cercetător Senior în cadrul Institutului de Matematică al Academiei Române (IMAR), împreună cu doctoranzii în AI – Dragos Costea, Alina Marcu și artista Cristina Lazăr, proiectul picturii interactive este original și se lasă dezvăluit în straturi. Cheia? Un zâmbet!
Arta alimentată de zâmbet
Ca să înțeleg și să pot prezenta mai departe expoziția „MAIA IN FOCUS. A Non-Verbal Chat for Real-time Human-AI Interaction”, mi-am dat întâlnire, la Galateca, cu Prof. Dr. Marius Leordeanu și artista Cristina Lazăr. Pentru câteva ore mi-au devenit ghizi. Câteva ore nu pentru că ar fi o expoziție atât de mare sau ar fi nevoie de multe cuvinte pentru a o înțelege, ci pentru că amândoi sunt foarte buni povestitori, alimentați de o pasiune puternică pe care simt nevoia să o dea mai departe.
Prima imagine pe care vizitatorul o întâlnește în Galateca este cea a unui tablou mare, în tonuri de albastru, cu o mică gaură prin care se vede camera unui smartphone, care adaugă magie instalației artistice.
„Când am făcut Smile Project, erau la modă, să zic, în lumea artei, aceste picturi cu fibre optice. Diversi artiști făceau acest lucru. Cu inteligența artificială nu s-au prea întâmplat multe în perioada aceea, dar au început să apară aceste picturi care se mișcau în continuu, folosind GAN-uri (n.r. generative adversarial network), care erau antrenate într-un anumit mod, în stare să genereze lucruri care se mișcă. Acum, ideea nu a fost să facem lucruri mai complicate. Intru într-un muzeu sau undeva și lumea nu e acolo, separată de mine și eu doar o privesc, ci îmi răspunde și o face încă într-un mod inteligent. Conexiunea dintre om și natură sau om și lume devine mult mai intimă. Suntem la fel și asta mă face să înțeleg mai bine cine sunt eu. Poate că lumea asta e deja inteligentă, poate că lumea asta conține ce conțin și eu. Văd că-s făcut exact ca natura din jur. Deci, inteligența, sufletul poate e ceva mult mai universal și asta mă apropie de natură. Iar zâmbetul, zâmbetul mi se pare extraordinar pentru că prin zâmbet noi ne manifestăm dragostea cel mai frumos, ne apropiem unii de alții.
Și zâmbetul e și simbolic. Îmi amintește asta de o predică a lui Dalai Lama. Era o predică în care n-a făcut altceva decât să se uite la o floare, i-a zâmbit florii și cineva din audiență a zâmbit și atunci s-a transmis mesajul. Deci e ca și cum zâmbesc lumii și lumea îmi zâmbește înapoi. Și nu degeaba zâmbetul se deschide ca o floare. Mi se pare că zâmbetul e cel mai bun mod prin care putem să comunicăm”, punctează Marius Leordeanu la începutul vizitei.
Cronologic, proiectul este descris pe un panou aflat imediat în stânga cum intri. În stânga și în dreapta sunt lucrări pictate de Cristina Lazăr, după schițele imaginate de Marius Leordeanu, iar în față este tabloul „de control” unde zâmbetul activează lumina din instalația artistică. Mișcările corpului sunt replicate în lumina din sânga și în drepta, întreaga expoziție devenind o prelungire a vizitatorului. Și când înțelegi că ești acum parte din artă, te poți pregăti pentru un nou nivel. Dar fără grabă.
Proiectul este înaintea vremurilor. Chiar dacă poate fi admirat acum, în 2024, la Galateca, el s-a născut exact când tehnologia a putut să ofere mijloacele adecvate de manifestare ale imaginației autorului.
Smile Project are geneza în perioada în care au apărut și primele sisteme inteligente de învățare automată cu rețele neurale și computer vision ce puteau fi dezvoltate pe telefonul mobil. Astfel, sistemul era controlat de un telefon inteligent Samsung Galaxy S9, ascuns în spatele picturii centrale, care avea și camera de captare video suficient de bună, dar și softul și puterea de calcul necesare pentru a putea rula în timp real algoritmul original. Acest algoritm include o rețea neurală care detectează fața umană, o alta care detectează zâmbetul și încă una care detectează poziția si mișcările corpului.
În funcție de cum zâmbește și cum se mișca vizitatorul expoziției, telefonul controlează luminile fibrelor optice ale celor cinci picturi concepute și create de Cristina Lazăr și Marius Leordeanu, special pentru acest proiect. La zâmbet, răspunde pictura centrala, iar la mișcările corpului si întinderea brațelor răspund și celelalte picturi laterale, progresiv, astfel că, în limbajul său, ”sistemul pictural inteligent zâmbește și îmbrățișează înapoi omul în felul lui, adică prin lumină și culoare”.
Smile Project a fost expus în toamna lui 2019 în cadrul mai multor expoziții și festivaluri naționale, cum ar fi Diploma, Binar precum și ArtWalkStreet, având un succes deosebit în special în rândul tinerilor. La fel ca atunci, în 2024, el impresionează pe toți cei care ajung la Galateca. Dar este abia preludiul experienței imersive.
„În momentul ăsta, da, poți să te simți cumva într-o interacțiune cu arta. E cu totul altceva. E o altă experiență care nu a mai existat înainte. Nu știu dacă s-a mai făcut după tot așa, dar îmi amintesc cum în perioada respectivă aflasem că cei de la Google făcuseră o floare care la zâmbet se deschidea. Dar noi am căutat să mergem mai departe. Am avut un inginer, Nicolae Roșia, care ne-a ajutat să punem toate chestiile astea la un loc. Dar am căutat să evoluăm progresiv.
Prima ideea a fost asta, după care am zis, bun, dar cum aș putea eu cu adevărat să schimb pictura? Cum să o schimb fizic? Atunci am zis că trebuie să o mut în mediul virtual și am început să schimbăm pictura folosind computer vision și machine learning. Practic, o pictură este transformată pe ecran de mișcările corpului. Prin optical flow se calculează cum se mișcă pixeli într-o imagine. Cu cât mișcarea noastră este mai puternică, cu atâta crește saturația culorii. Avem algoritm de optical flow care este bazat pe rețele neurale, după avem algoritmul de morphing care o duce înapoi. Dar nu ne-am oprit aici. Am căutat cum pot, totuși, să dau viață unui personaj cu care să pot comunica într-un mod non-verbal.
Ce-ar fi să aduc un personaj în lumea mea, directă, reală?!”, continua Prof. Marius Leordeanu ghidajul, înaintând spre centrul expoziției și instalația care vine ca o încununare a anilor de cercetare și de muncă în echipă alături de doctoranzi.
„Maia învață permanent în zona mișcării. Vede care a fost mișcarea mea înainte și încearcă să îmi prezică pe următoarea. Folosește date din trecut ca să facă aceasta operație de învățare. Cumva, ideea a fost și de a crea un personaj care să depășească umanitatea, să meargă într-o zonă mai naturală, spre natură, să fie ca la intersecția dintre om și natură. De aceea fața ei e de fapt luată de pe o maimuțică”.
În momentul în care ajungem la animal, ne uităm în stânga pe un panou unde pe fundal negru este un chip de maimuță desenat doar din linii de Cristina Lazăr și alături sunt reinterpretări grafice ale picturii cu ajutorul AI, aplicând diferite modele. Interpretările sunt influențate de emoții, un proces asupra căruia vom insista în discuția cu Cristina, imediat cum încheiem turul făcut de Marius.
„Maia este, de fapt, non-umană. Ea pare ca o fetiţă, dar, în acelaşi timp, este mai mult de atât. Maimuţica am văzut-o ca o legătură între om și natură. De aceea, în spatele ei (fundalul pentru Maia, n.r.) sunt niște frunze, după cum vedeți.
Frunzele astea sunt tot pictate de Cristina, dar după aceea am folosit un algoritm de inteligență artificială ca să prezicem automat mișcările de frunze pentru a oferi adâncime lucrării. Maia trebuie să fie locul în care este interacțiunea directă, iar pe televizoarele acestea arătăm posibile manifeste, care sunt o combinație între om, emoțiile sale și picturi. Dacă ne uităm atent la cum se mișcă, la figura care va apărea, vom vedea că este o mixtură între om și maimuță. Este foarte creativ și artistic. În acest șir apare și Dragoș, studentul meu, care a intervenit în lucrare cu emoțiile sale.
Această creatură non-umană, mixtură între om și neom, foarte artistică și foarte ciudată chiar, poate să transpară prin emoție”.
„Maia poate fi văzută astfel ca o reprezentare a naturii, accentuată și prin frunzele mișcătoare din spatele ei. Ea poate fi interpretată și ca o reprezentare a omului. prin înfățișarea ei aproape umană. Ea reprezintă și Mama Natură care răspunde omului, prin asemănare, dar și omul care caută și cheamă Natura. Prin esența ei Maia este veselă si zâmbitoare, mereu capabilă să ofere ceva bun în schimb. Modul în care Maia imită omul amintește de neuronii oglindă prin care suntem capabili să învățăm unii de la alții, să devenim empatici, să comunicam non-verbal și să ne apropiem, într-o lume a noastră, pe care o impartașim”.
Stârnit să povestească despre un proiect care a evoluat pe parcursul a mai bine de 5 ani, Marius pare greu de oprit. Dar nici nu se gândește să se oprească, pentru că ideile sunt multe și are echipa potrivită cu care să le aducă la viață. Următoarea întâlnire ne-ar putea prinde în laboratorul lui din Politehnică, într-un dans cu drone, următorul proiect ambițios aflat acum în pregătire, pregătit alături de studentul său, Sebastian Mocanu.
Dacă viziunea lui a dus la nașterea unor instalații artistice cu adevărat inovatoare și spectaculoase, talentul artistic al Cristinei Lazăr a făcut ca emoția să fie concentrată în culoare și forme ilustrate pe pânză.
„…arta este singura care ne va ține mai aproape de noi înșine”
„Tot timpul trebuie să pui la îndoială totul și în momentul în care pui la îndoială totul, atunci începi să faci cercetare. Fascinația mea pentru culoare de fapt nu am avut-o, pentru că eu am mers la UNArte, tocmai pentru că nu simțeam culoarea. Și pentru mine e foarte important să simt totul! În momentul în care am această putere de a simți, atunci simt că sunt autentică în mesajul meu. Și trebuie să înțeleg totul, să am o conștientizare a întregului proces creator și să aibă sens pentru mine. În momentul în care are sens pentru mine, are semnificație și pentru ceilalți. Și tocmai de aceea am și expoziții mai rare, dar care pot să impresioneze prin puterea aceasta de a oferi o experiență, mai ales acum, în ziua de astăzi, în care arta a coborât de pe pereții muzeelor tocmai ca să interacționeze cu tine. Trăim într-o era atât de saturată tehnologic, ceea ce este extraordinar, dar îndrăznesc să spun că arta este singura care ne va ține mai aproape de noi înșine în această relație. Uneori am uitat să ne emoționăm, să avem acest contact direct cu realitatea, intim, personal, să fie o relație pe care o ai doar tu cu tine și cu un obiect din afară. Și obiectul artistic este perfect pentru această experiență.
Marile muzee ale lumii încearcă tot mai mult să aibă proiecte de genul acesta, imersive, dar există foarte multe arte imersive în lume, și în muzee și în galerie, dar vreau să cred, nu că suntem noi mai speciali, dar noi am mers ad literam în acest concept și chiar oferim o artă are îți oferă și o emoție personală.
Proiectul în sine, Maia, este făcut strict cu scopul acesta, face cercetare pe emoție și până unde putem merge, din punct de vedere științific, în relație cu lumea, cu dimensiunea estetică, din punctul de vedere al discursului vizual. În același timp, de fapt, rămâi într-o lume inocentă. Te întorci exact acolo de unde a pornit totul, când am început să învățăm să vorbim, să spunem primele cuvinte. Și cred că, de fapt, ăsta este cel mai important mesaj al nostru: oferim privitorului o experiență inocentă, în care începe să privească lumea din nou. Și scop mai nobil de atât nu văd!
Cred că ăsta este mesajul artei și al artistului în general, pentru că artistul nu-și mai aparține. Aparții oamenilor, în momentul în care ai pus creionul pe pânză sau pe hârtie, te dăruiești cu totul și în linia aceea stă tot mesajul ființei tale. E un mesaj identitar și merge și mai mult de atât.
Mie îmi place, ca artist, să mă exprim în dimensiunea aceasta artistică, dar și în dimensiunea spirituală. Îmi place să țin și post când lucrez, iau totul foarte în serios, pentru că mi se pare chiar o chestiune de viață și de moarte. În linia aceea stă toată emoția ta și poți să schimbi viața unui om într-o secundă”, povestește, cu zâmbet larg, artista Cristina Lazăr.
Zâmbetul este cheia! Cheia care deschide calea spre instalația artistică de la Galateca, dar și spre adoptarea unui stil de viață care să ofere o altfel de împlinire și o transformare la nivel personal.
„Am avut experiențe cathartice extraordinare cu expoziția Smart Project în 2019. A venit o doamnă care a fost la Colectiv și, furată de spectacol, în timp ce interacționa cu lucrările, a început să plângă. Își reprimase toată emoția aceea, nu înțelegea de ce a rămas în viață, și, în expoziție, și-a răspuns: pentru că Dumnezeu a vrut să-i dea un mesaj pozitiv. Expoziția care i-a oferit un context în care a simulat un zâmbet, că te obligă să zâmbești cumva, a fost transformatoare. Vii într-o expoziție – într-un spațiu creativ și te comporți cum își cere contextul respectiv, chiar dacă nu oferi un zâmbet autentic. Dar pe măsură ce îl probezi, este exact ca vorba aceea: Fake It Till You Make It”.
Transformați prin zâmbet și artă, ce urmează?
”Dacă mergem la istoria artei, a început să zicem într-o peșteră. Într-o peșteră omul a avut o ustensilă, câteva culori – foarte puține culori și a început el acolo să deseneze. Imaginația lui, creativitatea lui a fost în directă relație cu posibilitățile lui de a crea. Eu nu pot să-mi imaginez dincolo de realitate. Realitatea bate imaginația. Dar realitatea inspiră imaginația ca să creeze. Și atunci eu dacă am o pensulă, două culori și un zid, cât pot să fac? După care am ajuns la pensulă, la culori tot mai bogate și era ceva wow. Noi pictăm cu ceilalți artiști! Te uiți la ei, vezi cum pictează și începi să combini în mintea ta, în felul tău, bazându-te pe ce au pictat ei. Deci tu, în mintea ta, pictezi cu ei. Deci iată cum noi generăm artă și ne inspirăm din ceea ce s-a generat până acum. Ei, în momentul ăsta am ajuns la posibilitatea unor altfel de unelte, cum ar fi Inteligența Artificială, care poate să ne dea și mai multe surse de inspirație și cu care putem să interacționăm chiar în timp real. Arta se va duce tot mai sus, creativitatea omului va fi tot mai înaltă, pentru că inteligența artificială îi va da mai multe resurse de imaginație. Omul va fi un dirijor al unei orchestre de pictori sau orchestre de artiști”, deschide larg ușa imaginației Marius Leordeanu.
Săptămâna aceasta, nu ratați la Galateca ușa larg deschisă către „MAIA IN FOCUS. A Non-Verbal Chat for Real-time Human-AI Interaction”. Va fi o experiență care lasă deschisă calea către visare și către o lume mai bună, stârnită printr-un zâmbet!
„MAIA IN FOCUS. A Non-Verbal Chat for Real-time Human-AI Interaction” este rezultatul colaborării în cadrul unei echipe multidisciplinare din cadrul Universității Politehnica din București și UNArte, un proiect de cercetare pilot, inovator, inițiat de Prof. Dr. Marius Leordeanu, coordonator „AI și artă”, realizat împreună cu experții AI Dragos Costea și Alina Marcu și artista vizuală Cristina Lazăr, integrat în “Changing Environments”, care creează un spațiu de dezbatere din perspectiva socio-culturală a creatorilor și artiștilor, având curatoare pe Anca Boeriu și Andreea Sandu.
Inspirație în doze concentrate
Proiectul expozitional face parte din NEO ART CONNECT (NAC), care este prima rețea națională de artă și știință, organizată de Galeria Galateca și Asociația culturală NeoArt România, inițiată de Andreea Sandu, un concept inovator cu două dimensiuni: Anuală de artă și știință și platformă, care include parteneri, artiști, oameni de știință și grupuri colaborative, expoziții, conferințe și evenimente performative, parteneriate internaționale, la intersecția între arte.
În acest an 2024, NEO ART CONNECT a creat cea mai mare expoziție de acest tip de la noi din țară, 15.000 mp de artă și știință la Hala Laminor. Tema celei de a doua ediții care are loc in intervalul mai-iulie in 11 judete din tară este : “Changing Environments” .
“Tema creează un spațiu de dezbatere din perspectiva socio-culturală a creatorilor și artiștilor ce integrează, utilizează sau colaborează cu diverse alte domenii științifice și noile tehnologii, despre impactul pe care îl simțim la nivel individual și social-economic-cultural din cauza schimbărilor majore ale societății contemporane, datorate pe de o parte dezvoltării tehnologiei, a noilor inteligențe artificiale prezente în majoritatea aspectelor vieții, dar și schimbărilor climatice și cele de mediu, alături de cele create de conflictele armate în zone din apropierea țării noastre“, afirma curatoarele Anca Boeriu și Andreea Sandu. Programul Anualei este disponibil pe platforma neoartconnect.ro.
